joi, 7 iunie 2012

Scrisoare de .....dor


Fericirea consta si in cuvine,nu doar in lucruri materiale si trupesti....




   Avem nevoie de iubire pentru a trai, iar eu am nevoie de TINE pentru a iubi! Zilele devin mai grele fara ca buzele tale sa le intalneasca pe ale mele, intr-un sarut divin, plin de culori asemeni gradinilor de flori in primavara. Fara a-ti simti respiratia asupra trupului meu ...e ca si cum nu ar bate pic de vant in desert, cand ma atingi inima mea tremura de fericire, se zguduie mai rau decat un cutremur de 8 grade....necauzand dezastru...doar fericire. A trecut o toamna moarta...singura lipsita de flori colorate, o iarna rece lipsita de caldura trupului tau...dar o data cu primavara a venit si soarele cu gradinile lui colorate, a venit si bucuria ca am gasit omul care simt ca il stiu de o viata. Daca vrei sa stii cat de mult imi lipsesti,numara picaturile de ploaie ce se preling pe geam...atat imi lipsesti tu! Vocea ta ma face sa ma topesc asemeni unei banchize de pe ocean, imi aduce soarele in starile furtunoase si ma face cea mai fericita femeie de pe pamant. Nu imi pasa daca avem bani sau nu...stiu ca pot imparti cu tine oricand, fericita...o bucata de paine. Ingredientul secret care face experienta asta mai delicioasa este "dragostea", ea...ne face viata sa fie mai dulce. Poate...nu sunt cea mai calma mereu, si ne certam...te cert, te cert pentru ca iubesc sa te iert, iar impacarea e dulce ca o bucatica de martipan  iar savoarea vietii de zi cu zi alturi de tine este excelenta! A fost putin, oh...mult prea putin, as fi vrut sa mai stai. Imi doresc cand ma trezesc sa imi fii alaturi zambind,ajutandu`ma sa redescopar miraculos acea noua zi, exact cum face un copil la atingerea fascinana a stropilor de poaie, dar nu am descoperit doar tristele picaturi ale ploii..ale caror contacte cu solul scoteau un sunet mut de tristete. Stau in camera iar aerul greu al singuratatii pe care il respir ,apasa greu plamanii....Ecoul surd al mintii mele bolnave pronunta numele tau....sunetul tacul al inimii mele imi spune ca imi lipsesti enorm....si crede-ma sau nu..sunt cuvinte din inima....o introducere pentru a-ti spune cat de mult Te iubesc!

joi, 23 februarie 2012

It's everything alright!

Aici e! Capatul puterilor mele, momentul unde amintirile ma incoltesc, prezentul ma apasa iar viitorul mi-e imposibil sa nu-l vad in ceata!
Imi este de ajuns! Nu mai am puterea sa zambesc, si sa spun tuturor, e ok, ma simt bine, nu sunt suparata...ranita..mahnita...nervoasa...trista si toate cele....cand defapt urlu in interiorul meu! Am reusit sa cresc in adancul sufletului meu o creatura capabila sa urasca tot ce misca, sceptica, fricoasa...lipsita de putere....care se pare ca reuseste sa puna stapanire intru totul pe mine.
Realizarile pentrul noul an? Am facut 20 ani, si nu ma sperie decat faptul ca s-au scurs anii fara a se observa in urma amprenta personala a lucrurilor bune facute. Tot ce vad in urma mea sunt doar clipe irosite gresit, prieteni raniti , oameni pierduti....singuratate...ce vad in prezent? NIMIC ma simt complet incompetenta sa realizez ceva, simt cum vreau sa fug din dezastrul asta si asemeni unui cosmar picioarele ma tradeaza si ma tin in loc, fiind o usoara prada a lucrurilor rele. Mi-e dor de cei dragi...mi-e dor sa fiu copil....lipsit de responsabilitati, un copil a carui suparare nu tine decat 3 minute nu ani....un copil care iarta si nu stie ce e ala orgoliu...un copil care nu are insomnii din cauza grijilor...un copil pt care lucrurile par atat de simple. Nu mai pot rade ,nu mai pot incuraja si motiva alti oameni cand defapt ....am mai multa nevoie de astea decat ei....m-am saturat sa fiu irationala.
Ce ma sperie cel mai cumplit este faptul ca, o data cu implinirea varstei de 20 ani, sunt mai libera decat eram dupa 18 ani....realizez ca..nu imi mai e nimeni din familie alaturi, toti considera ca esti capabil sa te descurci excelent fara ei, cand defapt acum am cea mai mare nevoie de incurajare si sprijin...
ce pretentie as putea avea din partea altor oameni pe care-i cunosc sa imi ofere sprijinul si increderea care ma fac sa ma simt vie?In mintea si in sufletul meu e un chaos total...mi-e dor de tine mama....am nevoie de o imbratisare si sa-mi spui "stiu ca nu esti bine!" e singurul om care mi-ar putea oferi toate astea, singul om care ar fi realizat inainte sa ma intristez mai tare faptul ca ceva merge prost in viata mea...singurul om care cu siguranta m-ar fi impiedicat sa cad...cu sfaturile ei"comuniste" cum spun pustii din ziua de azi...Voi...nici nu stiti cat o sa regretati ignorarea sfaturilor parintilor vostri, nici nu stiti sa-i pretuiti, NU STITI cata nevie aveti de ei ACUM....mai tarziu nu vor mai fi alaturi, intai spiritual..apoi fizic...apoi nu veti mai putea face nimic:) Nu va alungati singuri copilaria!

http://www.youtube.com/watch?v=dNEg-i0f1pc

marți, 11 octombrie 2011

Dragostea si Bunurile ei

In cea de-antaia Epistola catre Corintieni a Sf. Apostol Pavel,a capitolului 13 din Noului Testament, ne este adus la cunostinta ce este Dragostea.

-1) De as grai in limbile oamenilor si in ale ingerilor, iar DRAGOSTE nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator;
-2) Si de as avea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste, si orice stiinta, si de-as avea atata credinta incat sa mut muntii, iar DRAGOSTE nu am, nimic nu sunt;
-3) Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar DRAGOSTE nu am nimic nu-mi folsoeste;
-4) Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste,nu se lauda, nu se trufeste;
-5) Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale ,nu se aprinde de manie nu gandeste raul;
-6) Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar;
-7) Toate le sufera, toate le crede, toate le nedajduieste, toate le rabda;
-8) Dragostea nu cade nicioadata. Cat despre proorocii-se vor desfiinta, darul limbilor va inceta,stiinta se va sfarsi;
-9) Pentru ca in parte cunoaste, si in parte proorocim;
-10) Dar cand va veni ceea ce e sesavarsit , atunci ceea ce este in parte se va desavarsi;
-11) Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil, dar cand m-am facut mare, am lepadat cele ale copilului;
-12) Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci , fata catre fata, acum cunosc in parte , dar atunci voi cunoaste pe deprin, precum am cunoscut si eu.

Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea si DRAGOSTEA. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

luni, 8 august 2011

Luciditate si Nebunie (Inger si Demon)

Abia daca imi mai pot auzi propria voce a sufletului de "rautatea" constientului. Ratiunea imi spune cat de imoral este sa faci anumite lucruri ...spiritul face cu totul si cu totul altceva. E grav sa simti ca esti unul din oamenii care sunt intre bine si rau....luciditate si nebunie...un Inger dar si un Demon. De ce contur au doar lucrurile rele? Si de ce intodeauna ce nu e intocmai corect, esti tentat sa o faci...fiecare particula a firii te indeamna sa gandesti....poate e bine ..de ce nu?
Asadar stau in aceasi camera a carui ecou al singuratatii e asurzitor si in dreapta umarului sta Ingerul iar in stanga Demonul ducand o lupta crunta cu personalitatea mea...se joaca cu mintea si sufletul meu....asa ajung sa devin un nebun....un NEBUN LUCID?...cat de bizar poate suna?
Sunt Nebuna pentru ca ador tot ce ma inconjoara,ma fascineaza tot ce e nou...imi pun speranta in orice....sper la ziua de maine ca va fi mai buna decat cea de azi...Sunt LUCIDA pentru ca stiu care este cruntra realitate si o neg cu nerusinare..ma mint,incerc sa motivez...gasesc mereu scuze pentru ceva rau....de ce?
Ma urasc ma urasc..pentru ca vocile din cap nu-mi dau pace, frica ma incolteste...realitatea ma sperie...vreau sa iubesc realitatea...ma doare faptul ca o accept si atat. Mi-e dor de mine...mi-e dor de inocenta mea...Demonul ma tot invaluie cu pacat. Imi lipseste enorm un zambet sincer lipsit de ganduri...imi lipseste partea aia a vietii numita "copilarie" ....imi lipseste tot...Aerul irespirabil al prezentului ma obliga sa-l suport...Imi vreau Universul meu lipsit de Pacat inapoi....Sper ca extremele se vor potoli in curand si vocile vor da pace sufletului
sa isi gaseasca linistea vitala. Vreau sa fiu apreciata/iubita pentru CEEA CE SUNT cu adevarat. Nu pot avea totul...nu vreau totul...Unde sunt oamenii pe care i-am iubit...? unde e sinceritatea din partea celor pe care-i iubesc? De ce in cele mai grele momente ale vietii am reusit sa impart zambete si celui mai mare dusman, luminand al sau chip....si in schimb primesc lovituri,minciuni si lacrimi grele...?
Dansez singura pe scena vietii dar coregrafia imi e gresita....
O dimineata urata cu o zi aparent rea... ajunge sa te ajute foarte mult in ordonarea gandurilor si-n rezolvarea starilor euforice...A existat o perioada de cateva luni bune....cand ma luptam sa fiu fericita....incercam sa am ceva....ce pierdusem de mult, am reusit intr-un final sa realizez si sa scap de o dragoste bolnava, o zona de confort, un pat captusit cu plus, un loc unde oamenii mor. Consolarea zilei de maine si bucuria zilei de azi m-a ajutat sa uit trecutul....sa am puterea sa-l transform intr-o buna experienta de viata, care ma va ajuta mult pe viitor. Refuz sa imi mai doresc sa traiesc si sa ma mai complac cum am facut-o pana acum, am atatia oameni buni langa mine....Dar ce e mai important si ce e mai special? Destinul lucreaza indiferent de circumstante, timp sau loc. Acum ca m-ai gasit si te-am gasit iubitule...nu vreau sa-mi mai dai drumul , nu vreau sa ma lasi si tu sa cad, nu cred ca mai am puterea sa mai am inca o infrangere. Nu mai pot lupta singura impotriva morilor de vant acum ca esti aici. Desi poate suna hilar in urechile tale... imi oferi puterea de a-mi tine capul sus, si de a simti ca pot face absolut tot ce am crezut vreodata ca nu voi reusi. Intr-un mod direct si indirect esti un medicament, ma vindeci...ma ajuti sa fiu EU cea dintotdeauna din nou, cea care rade si pentru care viata are culori vii. Vom alerga desculti prin ploaie nepasandu-ne de absolut nimic...ne vom bucura de prima ninsoare , de aroma cafelei din zori , nopti pierdute atingand stelele.... CU TINE....vreau sa ma bucur de primul dans al toamnei in care frunzele respecta cu strictete coregrafia vantului....primele cristale care cad din cerul gri-rosiatic....cu tine vreau sa ma bucur de viata, vreau sa descopar lucrurile marunte care...uitasem ca exista...cum ar fi ca cerul e superb cand soarele apune, sau...iarba e verde ....lucruri....care noi oamenii uitam cat de superbe sunt, uitam cat e de frumos sa fii fericit. Cu tine am garantia zilei de azi, si bucuria zilei de maine.

joi, 7 iulie 2011

Zilele cu Soare sunt Aproape


In momentul in care iti pierzi orice urma de speranta, atunci destinul nu ezista sa iti faca surprize....E foarte placut sa simti cum unii oameni te pot readuce la viata si sa-ti ofere zambete mereu. Am invatat ca nu trebuie sa am regrete, nu trebuie sa plang cand pierd ceva, mereu poti obtine inapoi orice....Desi uneori pierdem oameni si simtitim ca nu ii vom mai vedea/avea vreodata...avem surpriza de a descoperi ca ei ne indragesc chiar mai mult decat la inceput. Cu totii avem nevoie de cineva alaturi sa ne ofere un sprijin moral...pentru ca niciodata banii nu vor aduce fericirea....poti avea orice iti doresti dar....sa iti lipseasca afectiunea unui om....sa iti lipseasca acele lucruri marunte care...experienta vietii si "maturizarea" te fac sa gandesti ca ai puterea de a nu avea nevoie de ele. Ei am descoperit cu uimire, ca oricat de mult as fi incercat sa fug de mine, m-am regasit....si nu regret...vreau sa nu se mai termine, ma simt ca intr-un Roller-coaster de sentimente si trairi interne. E placut sa traiesti cu sentimentul ca esti un anumit tip de om, si sa....fii pus in fata oglinzii realitatii, loc in care vezi exact cum esti,ce simti si ce gandesti. Se spune ca doar lucrurile rele au contur....si pana mai ieri credeam cu tarie aceasta idee...dar acum nu....acum pot spune ca Simt ca inima-mi bate din nou, ma simt vie....lucrurile rele pot fi uitate cu usurinta,facand altele bune...si simt ca Zilele cu soare sunt Aproape..

joi, 26 mai 2011

Pentru colegi....Pentru ca...Va iubesc


Cine simte ca au trecut toti acesti patru ani?....Ieri eram cu totii in salile de examen, imi amintesc ca eram cu Blonda, nu voi uita in veci ce crize facea ca se lovise ^_^.Ei ideea este ca...in ciuda faptului ca in tot acest timp desi am fost o persoana absenta, m-am atasat enorm de foarte multi dintre voi, defapt...de toti, exceptiile le stiti desigur nu vreau sa dau un nume, nu-mi doresc sa primesc priviri rele de la oameni nesemnificativi. Incep cu al meu scump coleg de banca, care din clasa a9-a a reusit sa faca mare haz, si spun cu inima pe suflet ca ash mai vrea un asha coleg exceptional cum e el, grijuliu,saritor si atent. Defapt toti ati fost atenti...Justin,Jo,Elias,Edi,Tibi,Oana,Iwana...doamne serios toti,mai putin exceptiile:)) Sunt fericita ca nu am fost un coelctiv cu certuri intre noi, sau daca erau erau minore.....un colectiv unit, a fost greu in primul an,ca ne luam amenzi pe banda fiind cei mai mici....Pot spune cu mandrie, ca am avut parte de niste oameni cu mult caracter in jurul meu, in decursul acestor ani! Tin prin aceasta cale, sa va multumesc...ENORM....pentru sprijinul "de la distanta"pe care mi l-ati oferit. Succes mult la bac, siiii...sa ne auzim cu bine dupa examene!