Plecand de la citatul lui Livius Ciocarlie "Am sentimentul de a fi ratat ceva esential ori de cate ori n-am mers pana la capatul situatiilor care pareau gata sa ma traneasca la pamant" pe care l-am citit azi...m-a facut sa simt cum ma regasesc in totalitate in el. Uneori observ cum Dumnezeu rade de mine si nu ma lasa sa duc la bun sfarsit ceea ce imi propun....inainte..esuam in ceva o luam la capat cu acelasi lucru la infinit pana iesea....dar Azi...azi am ajuns sa nu imi mai doresc sa lupt pentru ceva ce sunt constienta ca nu voi avea niciodata, un Ideal!..Una din cele mai importante cai de cunoastere este experienta. Ea este totodata si cea mai dura , multe intamplari ale vietii cer sa fie abordate cu mult curaj. Un prim argument in sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se comfrunta este una foarte personala, in maniera ca unii oameni traiesc doar cateva decenii si lasa in urma o bogata experienta de viata si oameni care, desi ating varste matusalemice reusesc sa isi pastreze inocenta cognitiva. Este vorba de curajul de a pasi pe taramuri necunoscute, de a trai mereu experiente noi, cautand mereu noi provocari.Cei mai multi oameni, printre care si eu, au predispozitia de a ceda in fata obstacolelor, dupa cum marturiseste si Liviu Ciorcarlie in "Paradisul Derizoliu". El incearca sa ilustreze faptul ca oricat de mare ar fi obstacolul,si greu...trebuie sa`l trecem cu mult curaj...Curajul fiind astfel una din cele mai utile calitati umane fiind un energizant pentru minte si o etapa spre cunostere..... Sfatul meu azi..e sa aveti Curaj mai mult cand inteprindeti ceva.....altfel veti regreta...
