Si uite asa intri intr'un dureros abis al nelinistii, lovindu-te amintiri si regrete...si...
Uneori cu totii ne-am dorit sa fugim,sa fim singuri,doar cu persoana noastra...
Mi-as dori sa plec,as vrea sa stau...as vrea un inceput nou nu as vrea....mi-e frica dar nu imi e...asa se manifesta o stare de neliniste.
Am 2 saptamani de insomnii,nu imi pot explica motivul pentru care nu pot adormi,probabil e faptul ca nu m-am obisnuit inca sa dorm singura,poate pentru ca simt nevoia unei soapte dulci la ureche,si 2 brate calde sa ma curpinda pe toata perioada somnului...sa fie langa mine cand imi e frica,si sa ma trezeasca din cele mai cumplite cosmaruri...Acum imi doresc sa fiu trezita din acest cosmar,vreau soare....vreau sa nu imi fie frica...Vreau sa am puterea...
Este ora 09.00, iar eu nu mi-am revenit inca din oboseala de dimineata. Am nasul infundat, ochii intredeschisi, imi vine sa casc continuu si abia imi mai pot tarai picioarele. Aseara ir am invatat la logica pana tarziu!!!
Prima ora decurge normal....normal-adica somnul isi continua cursul...Ma mai odihnesc putin, dupa care ma duc iar la baie sa imi clatesc ochii, poate-poate or mai ramane deschisi pana la finalul programului. Profa de muzica imi sparge timpanele de dimineata cu Mozzard, Bach si Bethowen. Nu ca m-ar deranja genul asta de muzica, dar, chiar e necesar sa il agreez de la prima ora?!
Imediat cum aud clopotelul, ma pregatesc psihic pentru o noua ora de romana. Imi pregatesc caietele si manulaul, scot pixul cu puf roz de care nu ma pot dezlipi nicicum si ma indrept morocanoasa catre baia fetelor. Ciudat e insa ca, doar numele s-a pastrat"Baia de fete", in rest,saraca baie are ani buni de cand a devenit comuna. Imi clatesc repede ochii, imi reinnoiesc machiajul,ca nu care cumva sa-mi fie depistate cearcanele, si ma grabesc sa ma trantesc in banca. Ah! Ce scaun tare! La ce mai platim jumatate din salariul parintilor pentru fondul scolii daca scaunele sunt tari ca cimentul si nu ma pot odihni in voie?
Alerta! Suna clopotelul si proful de romana intra tantos in clasa,cu catalogul sub brat si geanta lui mare,neagra, aruncata la intamplare pe umar. Ne ridicam sa il salutam politicos,cand se impiedica in botul posibilor noi pantofi, si se prabuseste intr-un tipat la pamant. Incercam sa ne ascundem zambetele de pe chipuri,cand unul din colegi izbucneste intr-un ras zgomotos.
Asta e lipsa de bun simt! imi spun pentru sine si incerc sa marchez reactia profului. Zambeste catre noi,se scuza si se aseaza la tronul sau vesnic(catedra), pentru a-si relua mandatul de 1 ora si sa ne conduca prin lumea fantastica a limbii romane.
Deschidem cu totii manualele,la comanda, apoi asteptam politicos"comandantul"sa ne dea dreptul de a citi. Dumnezeule,cat de frumos e afara!!!! Soarele isi face aparitia printre norii albui si incalzeste cu razele lui vii natura,abia reiesita la viata. As vrea sa fiu acolo, in parc, sa ma pot bucura de caldura si linistea ce domnina locul. Dar trebuie sa ascult tonul placid al profului si sa fac tot posibilul sa fiu condescendenta ramanand treaza pe tot parcursul orei. As spune ca nu am noroc cu asta, dar ma abtin, amintindu-mi de vorbele unui mare intelept, Tucidide si anume ca "Se intampla uneori ca mersul lucrurilor sa fie tot asa de neintelese ca si gandurile omnului,de aceea ne-am si desprins sa aruncam vina pe noroc in toate ca nu merg dupa voia noastra"
Capitolul despre care vom discuta astazi este "dragostea". Lectia pregatita era ceva despre o zana de la Balea-Lac.....sincer, mi se pare plictisitor...Oricat s-ar stradui proful nostru,nu se pricepe la sentimentaliste. Asadar, discutia devine patetica si fara sens, cu exemple prea ample dar care nu au legatura cu titlul capitolului.
asadar asa a fost cea mai plictisitoare ora
