Fericirea consta si in cuvine,nu doar in lucruri materiale si trupesti....
Avem nevoie de iubire pentru a trai, iar eu am nevoie de TINE pentru a iubi! Zilele devin mai grele fara ca buzele tale sa le intalneasca pe ale mele, intr-un sarut divin, plin de culori asemeni gradinilor de flori in primavara. Fara a-ti simti respiratia asupra trupului meu ...e ca si cum nu ar bate pic de vant in desert, cand ma atingi inima mea tremura de fericire, se zguduie mai rau decat un cutremur de 8 grade....necauzand dezastru...doar fericire. A trecut o toamna moarta...singura lipsita de flori colorate, o iarna rece lipsita de caldura trupului tau...dar o data cu primavara a venit si soarele cu gradinile lui colorate, a venit si bucuria ca am gasit omul care simt ca il stiu de o viata. Daca vrei sa stii cat de mult imi lipsesti,numara picaturile de ploaie ce se preling pe geam...atat imi lipsesti tu! Vocea ta ma face sa ma topesc asemeni unei banchize de pe ocean, imi aduce soarele in starile furtunoase si ma face cea mai fericita femeie de pe pamant. Nu imi pasa daca avem bani sau nu...stiu ca pot imparti cu tine oricand, fericita...o bucata de paine. Ingredientul secret care face experienta asta mai delicioasa este "dragostea", ea...ne face viata sa fie mai dulce. Poate...nu sunt cea mai calma mereu, si ne certam...te cert, te cert pentru ca iubesc sa te iert, iar impacarea e dulce ca o bucatica de martipan iar savoarea vietii de zi cu zi alturi de tine este excelenta! A fost putin, oh...mult prea putin, as fi vrut sa mai stai. Imi doresc cand ma trezesc sa imi fii alaturi zambind,ajutandu`ma sa redescopar miraculos acea noua zi, exact cum face un copil la atingerea fascinana a stropilor de poaie, dar nu am descoperit doar tristele picaturi ale ploii..ale caror contacte cu solul scoteau un sunet mut de tristete. Stau in camera iar aerul greu al singuratatii pe care il respir ,apasa greu plamanii....Ecoul surd al mintii mele bolnave pronunta numele tau....sunetul tacul al inimii mele imi spune ca imi lipsesti enorm....si crede-ma sau nu..sunt cuvinte din inima....o introducere pentru a-ti spune cat de mult Te iubesc!
Aici e! Capatul puterilor mele, momentul unde amintirile ma incoltesc, prezentul ma apasa iar viitorul mi-e imposibil sa nu-l vad in ceata! Imi este de ajuns! Nu mai am puterea sa zambesc, si sa spun tuturor, e ok, ma simt bine, nu sunt suparata...ranita..mahnita...nervoasa...trista si toate cele....cand defapt urlu in interiorul meu! Am reusit sa cresc in adancul sufletului meu o creatura capabila sa urasca tot ce misca, sceptica, fricoasa...lipsita de putere....care se pare ca reuseste sa puna stapanire intru totul pe mine.
Realizarile pentrul noul an? Am facut 20 ani, si nu ma sperie decat faptul ca s-au scurs anii fara a se observa in urma amprenta personala a lucrurilor bune facute. Tot ce vad in urma mea sunt doar clipe irosite gresit, prieteni raniti , oameni pierduti....singuratate...ce vad in prezent? NIMIC ma simt complet incompetenta sa realizez ceva, simt cum vreau sa fug din dezastrul asta si asemeni unui cosmar picioarele ma tradeaza si ma tin in loc, fiind o usoara prada a lucrurilor rele. Mi-e dor de cei dragi...mi-e dor sa fiu copil....lipsit de responsabilitati, un copil a carui suparare nu tine decat 3 minute nu ani....un copil care iarta si nu stie ce e ala orgoliu...un copil care nu are insomnii din cauza grijilor...un copil pt care lucrurile par atat de simple. Nu mai pot rade ,nu mai pot incuraja si motiva alti oameni cand defapt ....am mai multa nevoie de astea decat ei....m-am saturat sa fiu irationala.
Ce ma sperie cel mai cumplit este faptul ca, o data cu implinirea varstei de 20 ani, sunt mai libera decat eram dupa 18 ani....realizez ca..nu imi mai e nimeni din familie alaturi, toti considera ca esti capabil sa te descurci excelent fara ei, cand defapt acum am cea mai mare nevoie de incurajare si sprijin...ce pretentie as putea avea din partea altor oameni pe care-i cunosc sa imi ofere sprijinul si increderea care ma fac sa ma simt vie?In mintea si in sufletul meu e un chaos total...mi-e dor de tine mama....am nevoie de o imbratisare si sa-mi spui "stiu ca nu esti bine!" e singurul om care mi-ar putea oferi toate astea, singul om care ar fi realizat inainte sa ma intristez mai tare faptul ca ceva merge prost in viata mea...singurul om care cu siguranta m-ar fi impiedicat sa cad...cu sfaturile ei"comuniste" cum spun pustii din ziua de azi...Voi...nici nu stiti cat o sa regretati ignorarea sfaturilor parintilor vostri, nici nu stiti sa-i pretuiti, NU STITI cata nevie aveti de ei ACUM....mai tarziu nu vor mai fi alaturi, intai spiritual..apoi fizic...apoi nu veti mai putea face nimic:) Nu va alungati singuri copilaria!
http://www.youtube.com/watch?v=dNEg-i0f1pc
