Un nou inceput

Deoarece acest text a fost prima mea"rabufnire"in materie de literatura,si datorita acestui implus am inceput sa scriu mai mult,sper sa va placa si voua atat de mult cat imi place si mie



---------------26.ianuarie.2008-----------------



Nu aspiram la asta niciodata…dar..A Sosit si Clipa aceasta…ma aflu aici in fata unui caiet imens,si o camera aparent obscura,luminata de lumina palida a unei lumanari. Sunt doar eu…pixul si foaia…cuvintele din mine,dornice de a fi asternute cat mai repede,roiesc incercand sa formeze o noima. Voi nota prima pagina din jurnalul meu,prima zi din noua mea viata, caci pana acum am considerat de nefolos asemenea idee de”jurnal”,stiind ca Arta insasi e un fel de jurnal…si ca fiecare scrijelitura a creionului pe foaie,lasand amprentat un desen greu de inteles,mediocru, uneori chiar foarte stupid,incat si un desen al unui copil din anii gradinitei l`ar realiza mai bine dupa o zi din viata lui. Asadar acele scrijelituri haotice pe foaie,exprima trairile din ziua respectiva, “Refugiaza`te in ceea ce iti place si vei fi fericit!”.Am Pornit din nou la drum,dar cu mai multa tarie…capul ridicat,zambetul doar de fatada,zambesc amar! De ce!? Scarbita de toate adulatiile de zi cu zi din partea falsilor oameni care nu fac altceva decat sa poarte mastile necesare pentru a juca cu fidelitate umilul rol din piesa ieftina de teatru numita “VIATA”.
Din nou in aceasi 4 pereti tociti de aerul singuratatii,din nou acelasi cuvinte mute din alter ego`ul meu devin asurzitoare…Nu ma pot controla,nevoia ca paginile astea sa`mi simta durerea,si suferinta,cu fiecare apasare`n formarea unei litere,este ingrozitor de insetata…,dar acest lucru e imposibil!
A mai trecut o zi obositoare din viata mea,in care din nou,timpul a insistat sa`mi fie cruntul dusman care m`a impins sa cad in acelasi abis al plictiselii,crezand ca ziua asta nu se va mai termina niciodata,am tercut cu bine si peste…maine ma asteapta o noua zi, probabil mai buna, nu am incetat niciodata sa sper,poate ca acest act m`a indemnat sa rezist in continuare. O zi decisiva ma asteapta`n fata ochilor,o zi agitata din nou,o furtuna care spre seara va fi potolita prin acelasi remediu…nu am vrut decat sa`mi desciru o banala zi din viata,pentru toti cei din jur,probabil considerata foarte roz, dar se intinde foarte mult spre nonculoarea negru de fum…vorbesc legata la gura…prin cuvinte grele,ma joc cu vorbele…e chiar distractiv,pentru ca totul prinde sens la o recitire…alt SUFLET indurandu`se,si cerand mila din partea LUI,alta persoana pierduta prin indecriptibilul fum al trecutului,si miros al prafului rezultat in urma cazaturilor pe drumul plin de suisuri si coborasuri. Ma simt Slabita…e timpul pentru a`mi lasa trupul inspre odihnire,la randul lui si sufletul,mintea nu va face decat sa se gandeasca la greselile comise in trecut,sa`si aminteasca de visele de ieri,care sunt speranta de azi,…si realitatea de maine….
Stau inchisa`n camera….Satula de toata monotonia orasului,si loviturile absconse care ti le ofera soarta,satula de aceai oameni din societate,obitor de pregnanti asemanati vag mai degraba cu niste aborigeni,voi deveni afecta,dar nu inainte de a`mi oferi toti o clipa de acalmie….liniste e cuvantul cheie…